18+ | Joacă responsabil! | Se aplică termeni și condiții | Conținut comercial

Istoria Campionatului European de Fotbal din 1960 până în prezent

Campionatul European de Fotbal ajunge, în 2024, la cea de-a 17-a ediție. De la prima ediție, care s-a ținut în anul 1960, și până în prezent, competiția a suferit schimbări majore. Dacă în 1960 au participat doar 4 echipe la turneul final, în ziua de astăzi numărul lor a ajuns la 24. Dar aceasta nu este singura. Citește în continuare pentru a afla mai multe despre istoria turneului, evoluția sa și cele mai importante momente.

THE OPENING CEREMONY OF THE EURO 96 FOOTBALL CHAMPIONSHIPS Credit:Photoshot / Avalon United Kingdom/IMAGO

Primele ediții și inițierea tradiției

Eampionatul European de Fotbal este deja o competiție de tradiție nu doar în Europa ci în întreaga lume.  Dar, ca orice lucru, el are și un început despre care vom vorbi în secțiunile de mai jos.

Debutul în 1960 și formarea turneului


Deși campionatul european de fotbal a debutat în anul 1960, în Europa existau deja de aproape 80 de ani competiții, mai mici, între echipele naționale. De exemplu, Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda ei aveau o astfel de competiție încă din 1883.

Ideea campionat european a fost lansată prima oară de către francezul Henri Delaunay în anul 1927. Totuși, primul turneu s-a organizat abia în 1960, după moartea sa. În onoarea lui Delaunay, trofeul care se acordă câștigătoarei competiției a primit numele francezului.

Prima ediție a turneului final s-a desfășurat așa cum am menționat deja, în 1960, în Franța, și a adunat la start doar 4 echipe: Franșa, Yugoslavia, Cehoslovacia și Uniunea Sovietică, echipă care a și câștigat primul trofeu.

La acea ediție, România a fost eliminată în play-off-ul calificărilor de către Iugoslavia.

Echipe dominante și meciuri memorabile


Când vine vorba de prima parte a istoriei Campionatului European de Fotbal, 2 echipe ies în evidență. Prima este Uniunea Sovietică, care a câștigat ediția de debut iar apoi a ajuns în finala turneului final din 1968. Cea de a 2-a este Germania de Vest, care a participat în total la 3 turnee, câștigându-l pe cel din 1972 și pierzând finala din 1976. 

Poate primul meci memorabil a fost semifinala dintre Uniunea Sovietică și Italia de la turneul din 1964. După cele 120 de minute de joc, echipele erau la egalitate. Cum la acea vreme nu existau loviturile de departajare în regulament, câștigătoarea a fost aleasă prin aruncarea monedei.

Un alt moment memorabil l-a reprezentat finala din 1976 dintre Cehoslovacia și Germania de Vest, care s-a decis la loviturile de departajare. Momentul care a intrat în istorie a fost acela când Antonin Paneka a înscris penalty-ul decisiv. Jucătorul cehoslovacă a mers la punctul cu var de unde a executat portarul advers cu o „scăriță”, prima din istorie. De atunci, acest stil a primit numele de „penalty Paneka” însă la noi în țară toată lumea îl cunoaște drept „scăriță”. 

Expansiunea și evoluția formatului ( 1980 – 1996)

Ediția din 1976 a fost ultima într-un format cu doar 4 echipe la turneul final. Aceasta a fost prima din o serie de schimbări despre care poți citi mai jos.

Intruducerea fazei grupelor

Turneul final din 1980, disputat tot în Italia, a introdus o schimbare majoră. Pentru prima dată s-au calificat 8 echipe naționale care au fost împărțite în 2 grupe. Câștigătoarele celor 2 grupe avansau direct în finală, în timp ce locul secund mergea în finala mică, un alt concept introdus atunci pentru prima oară.

Ediția din 1980 a fost câștig atât de Germania de Vest, arbitrul acelei partide fiind un român, Nicolae Rainea. Patru ani mai târziu, la un turneu final își făcea debutul și selecționata țării noastre.

Momentul de aur al fotbalului european

perioada dintre 1980 și 1996 este considerată de mulți perioada de aur a fotbalului european, fiind presărată de numeroase povești de neuitat.

Una dintre cele mai frumoase povești ale acelor vremuri este cea a naționalei Franței din 1984 și a lui Michele Platini. Franța, care a fost și gazda turneului final, avem să câștige competiția datorită renumitului mijlocaș. Platini a scris 9 goluri la aceea de ce turneu, mai multe decât oricare alt jucători din istoria turneului. De altfel, doar Cristiano Ronaldo are mai multe goluri decât e la Euro, însă scrise pe de durata mai multor turnee finale.

Platini a încris un hat-trick în grupe cu Iugoslavia, dar cel mai important momentul său a fost în semifinala cu Portugalia. În penultimul minut de prelungiri, când ambele echipe se gândeau la loviturile de departajare, Platini a scris un gol memorabil și a trimis Franța în finală.

O altă echipă memorabilă este cea a Danemarcei din 1992. Deși echipa nu s-a calificat la turneu, ea a ajuns să joace după descalificarea Iugoslaviei. Iar parcursul său avea să intre în istorie, după ce a reușit să bată în finală Germania, unul dintre granzii acelor vremuri. Aceasta a fost prima mare surpriză din istoria turneului final.

La echipă a acestor vremuri a fost, de departe, Germania. În această perioadă, ea a ajuns de 3 ori în ultimul act, câștigând competiția de 2 ori, în 1980 (ca Germania de Vest) și 1996. De-a lungul acestor aproape 2 decenii, Germania a avut numeroși jucători de legendă, precum Lothar Matthaeus, Karl-Heinz Rummenigge, Rudi Völler sau Juergen Klinsmann. Totodată, turneul din 1996 a reprezentat debutul unor alți 2 jucători care aveau să scrie istorie, Oliver Bierhoff și Oliver Kahn.

Era modernă și globalizarea Euro ( 2000 –  prezent)

Începând cu anul 2000, Campionatul European de Fotbal a suferit noi schimbări și a intrat într-o nouă eră, a globalizării.

Expansiunea la 24 de echipe

Prima schimbare a fost aceea că el a început să fie găzduit de către 2 țări chiar din anul 2000, când gazde au fost Belgia și Olanda.

Cea mai mare schimbare a venit însă odată cu ediția din 2020, când organizatorii au decis extinderea la 24 de echipe. Această schimbarea atras numeroase critici, de la sportivi, comentatori și chiar fanii de rând. Practic, în urma acestei schimbări doar 8 echipe aveau să fie eliminate după faza grupelor, fapt care i-a determinat pe mulți să spună că calitatea spectacolului nu va mai fi la fel. În ciuda acestor temeri, fazele eliminatorii ale turneului au fost unele pline de surprize și emoții.

Euro 2020 – un turneu unic în 11 orașe 

O altă schimbare importantă adusă de ultima ediție a campionatului a reprezentat-o numărul de țări gazdă. Dacă până acum am avut cel mult 2 țări organizatoare, la acest turneu 11 țări europene, inclusiv România, au găzduit turneul. În fiecare țară meciurile s-au disputat într-un singur oraș, pe această listă regăsindu-se și Bucureștiul.

Contribuția României la Campionatul European 

Din păcate, România a fost o prezența cel mult modestul la turneele finale ale Campionatului European de Fotbal.

Calificări și momente de neuitat

Din cele 16 ediții ale turneului final disputate până acum, România s-a calificat doar la 5 ediții, respectiv cele din 1984, 1996, 2000, 2008 și 2016. Cu excepția ediției din anul 2000, România nu a trecut de faza grupelor. Însă în 2000, tricouri a avut parte de un turneu final ce a intrat in istorie.

România a fost în acel an în așa numita „grupa morții”, cu Germania, campioana en-titre, Anglia, semifinalistă la ediția precedentă, și Portugalia. Țara noastră a început cu un egal contra Germaniei și înfrângere cu Portugalia, victoria cu Anglia fiind singura șansă de calificare.

Tricolorii au făcut un meci de excepție contra Angliei, câștigând în cele din urmă cu un penalty obținut în minutul 89 și transformat de Ionel Ganea.

În sferturile competiției din acel an, România a întâlnit Italia, fiind învinsă cu scorul de 2-0.

Jucătorii emblematici ai României la Euro

La cele 5 ediții de Campionat European la care România s-a calificat, au participat unii dintre cei mai mari jucători români ai ultimelor generații. Printre ei se regăsesc nume precum Gheorghe Hagi, Dorinel Munteanu, Gică Popescu, Dan Petrescu, Cristi Chivu și Adrian Mutu. Cu toate acestea, niciun jucător nu a reușit performanțe cu adevărat remarcabile la această competiție.

Privire spre viitorul Euro

Așa cum ne-au obișnuit, organizatorii acestei competiții au promis schimbări și în viitor. Dacă ediția din 2024 nu aduce nimic nou, este foarte posibil ca, din 2032, numărul de echipe calificate la turneul final să crească la 32. O decizie în acest fel a fost amânată și ar putea fi chiar influențată de cum va evolua turneul din 2024.

Radu Ion
29 articole
Radu Ion este un copywriter pentru pariuri sportive si cazinouri din Bucuresti, Romania. In prezent lucreaza la un cazinou si, de asemenea scrie conținut despre case de pariuri si cazinouri pentru diversi clienti. Radu are o pasiune pentru sport, in special pentru echipa sa favorita FCSB. A absolvit Universitatea Dimitrie Cantemir in urma cu 10 ani si de atunci lucreaza in domeniu. In timpul liber, ii place sa petreaca timpul cu familia si cu iubitul sau caine Oscar. Este dedicat muncii sale de copywriter si se straduieste sa produca continut de inalta calitate, care sa fie atat informativ cat si atractiv pentru cititori. Cunostintele sale vaste despre industria pariurilor sportive si a cazinourilor, combinate cu abilitatile sale de scriere, il fac un redactor excelent.